Marghitean la origini, nu puteam lipsi de la competiția ZF Forest Race Marghita. Îmi place să cred că atât localnicii cât și foștii localnici, cum e cazul meu, au datoria nescrisă să ajute cum pot la promovarea orașului de baștină!
ZF Forest Race Marghita s-a aflat la a doua ediție și a numărat la start 246 de competitori de toate vârstele, la 4 probe. Pe lângă alergători bihoreni, am întâlnit și alergători din Cluj, Timiș, Satu Mare, Sălaj dar și Ungaria.
Găsiți aici toate detaliile despre competiție!
Rezultatul meu
Obiectivul meu înainte de cursă a fost 2:45-3:00. Orice sub 2 ore și 45 de minute ar fi fost super!
Am terminat cursa mai repede decât mă așteptam, timpul meu oficial a fost de 2 ore și 31 de minute și a reprezentat o victorie pentru mine. Adică acum aproape 1 lună am terminat în 2 ore și 22 de minute semimaratonul din Cluj-Napoca, care este pe drept, iar aici în Marghita elevația totală a fost de 374 metri. Deci 9 minute pentru o diferență de nivel de 374 metri. Not bad at all.
Am fost tare fericit și mândru de mine la final 🙂
În clasamentul oficial am fost pe locul 48 din 54 la semimaraton, categoria bărbați. Au fost competitori bine pregătiți, felicitări tuturor!
Statistici Garmin
Despre cursa mea
Am făcut 3 greșeli mari înainte de start:
– nu am băut suficientă apă ( simțeam deshidratarea deja la km 1 )
– nu am reușit să mănânc deloc, deloc (voiam o banană dar n-am reușit)
– m-am trezit târziu și nu s-a încărcat personajul în mine 🙂 nu eram concentrat, prezent în cursă
Dar mi-am revenit pe la km 5. La primul punct de hidratare am băut 2 pahare de apă rece care și-au făcut treaba. S-a încărcat personajul 🙂
Despre traseu
Traseul a fost chiar fain, sigur chiar dacă 90% din timp am fost în pădure, aerul a fost foarte curat, nu a plouat, marcajele au fost suficiente și bine puse. Terenul a fost destul de accidentat, rar am prins noroi și urcările abrupte au fost rare și scurte, fiind un antrenament numai bun pentru semimaratonul MSG Apuseni de la finalul lunii mai.
A fost interesant și plăcut sentimentul să alerg prin pădurea prin care mă mai plimbam în copilărie. Acum mi-a părut rău că nu am făcut asta mai des.
La final am avut bogracs și erau mese înșirate fain, am simțit o atmosferă de sărbătoare locală, ca într-o comunitate restrânsă dar unită. Mi-a plăcut mult asta.
Închei prin a spune că mă bucură mult că există acest eveniment în Marghita, sper să devină mai cunoscut și sper să-mi conving și prietenii să vină la anul! Eu cu siguranță voi reveni!