Vă povesteam aici cât de complicată a fost relația mea cu sportul. Asta până la începutul anului 2020 când atunci pot spune că s-a făcut prima parte din schimbarea ce urma să se întâmple.
Hai să vă povestesc cronologic 🙂
După un concediu în Amsterdam, m-am întors acasă alt om. Am fost fascinat literalmente de prezența bicicletei în viața olandezilor. Indiferent de vreme ei foloseau bicicleta ca mijloc de transport. Erau bicicliști și biciclete peste tot.
A fost pentru prima oară când am văzut parkinguri imense de biciclete. A fost prima oară când am văzut așa late piste de biciclete.
Și cel mai important, a fost prima oară când am simțit o liniște pătrunzătoare în centrul unui oraș. Nu-mi venea să cred. Motivul principal era lipsa mașinilor, nu auzeai zgomotul acela de fundal atât de comun. Până atunci nu-i sesizasem frumusețea absenței sale 🙂
Deci evident că mi-am cumpărat o bicicletă la câteva săptămâni după întoarcerea din Amsterdam și am decis să fiu un olandez. Merg la cumpărături mici? Ok, mă duc cu bicicleta.
Ies în oraș? Ok, ies cu bicicleta. Am ceva treabă prin oraș? Bicicletă. Merg la muncă? Bicicletăăă. Ai înțeles ideea 😀
A apărut în viața mea vestitul ceas Garmin și astfel am început să-mi contorizez mișcarea. Acesta a fost un alt punct de cotitură.
Cu bicicleta, primul meu long-ride a fost în august 2021. Și ce mai ride. Îmi amintesc că la finalul ei m-am dus la un restaurant cu specific românesc și am mâncat o rădăuțeană și fasole cu ciolan 🙂 le meritam pe deplin 🙂
Și de atunci am tot făcut long-rides. Planul pe 2022 a fost să am 1000 km parcurși, am reușit doar 905.
Ok, am zis hai să alerg puțin și pe lângă mersul la fotbal. Uite aici ce pace la prima alergare de peste 3 km, în martie 2021. A contat și diferența de nivel care a fost măricică pentru mine: 190 m.
- Average Heart Rate = 151 bpm
- Max Heart Rate = 175 bpm
- Total Ascent = 190 m
După 8 km totali alergați în martie 2021 (non-fotbal), m-am lăsat de alergat 🙂
Asta până în octombrie 2021 când am alergat primii mei 5 km, motivat fiind de badge-ul October Weekend 5k de la Garmin 🙂
- Average Heart Rate = 148 bpm
- Max Heart Rate = 177 bpm
- Total Ascent = 50 m
A fost extrem de grea alergarea asta. Mi-o amintesc bine. Am fost extrem de fericit la final.
Apoi a urmat o perioadă cu alergări rare.
Primii 10 km i-am făcut în 15 mai 2022, soția mea se pregătea pentru semi-maratonul montan MSG Apuseni și m-am ambiționat și eu să mă duc la un antrenament cu ea. Iată statisticile:
- Average Heart Rate = 154 bpm
- Max Heart Rate = 172 bpm
- Total Ascent = 188 m
I-am terminat deshidratat (nu îmi adusesem apă cu mine și au fost 13 grade), fericit dar și epuizat. A fost greu mental deoarece pe final deseori voiam să cedez, dar nu m-am lăsat, fără pauze, fără scuze.
4 zile mai târziu a urmat apoi probabil una din cele mai bune decizii din viața mea vizavi de sport.
M-am ambiționat puternic, mi-am lăsat și ego-ul să iasă la suprafață 🙂 și m-am înscris și eu la semi-maratonul montan la care urma să participe soția mea. Mai erau 9 zile până la competiție.
Știam că am făcut o nebunie. Eu abia reușisem să alerg primii mei 10 km din viața mea, cum naiba voi face față la 21 km și cu 1000 m diferență de nivel?
În acele 9 zile am alergat de 4 ori câte 4 km. Bun antrenament așa-i? 🙂
Scopul meu declarat a fost să termin cursa. Nu contează timpul, doar să o termin. Vă zisesem aici că sunt al naibii de ambițios dacă vreau 🙂 Așa că m-am pregătit foarte bine mental și am terminat-o!
A fost cea mai faină reușită a mea din viața mea din punct de vedere sportiv! Dar și cea mai dificilă, în ultimii 5 km priveam spre cer, nu mai puteam să mă concentrez, mintea-mi fugea în toate direcțiile, ploua, eram leoarcă și bătea și un vânt cald, așa, ca la munte 😀
Și după acest eveniment, alergarea a devenit obiectiv principal împreună cu adaptarea mentalului și corpului să accepte alergarea. Trebuia să ies din ce în ce mai des din zona de confort.
Am avut și marele noroc să am lângă mine persoane care să mă susțină. Soția mea a fost exemplară, mi-a fost alături în tot acest proces și mi-a oferit un suport moral incredibil pentru care-i mega mulțumesc!
Mi-au luat atâția ani ca să înțeleg mai bine rolul crucial al sportului pentru a avea o viață sănătoasă. Așa că, dacă am decis că vreau să fiu sănătos și să prind 100 de ani, atunci vrând nevrând, trebuia să mă împrietenesc cu sportul, cu alergarea în special.
A urmat nebunia de Spartan Race, semi-maratonul din Cluj-Napoca despre care am povestit aici, cel din București. Din cauza unor probleme medicale a trebuit să renunț la cel din Luzern și cel din Istanbul 🙁
Dar am revenit în forță în 2023, am participat la crosul montan ( 18 km ) de la Vlădeasa, la crosul montan ( 16 km ) de la Șuncuiuș, la semi-maratonul din Cluj-Napoca. Mai urmează multe anul acesta.
În final, vreau să reiterez motivul pentru care am scris aceste lucruri, acela că poate reușesc să inspir pe cineva să acționeze într-un mod pozitiv pentru viața lui și a celor din jurul său.
Nu uita: Începutul e greu. Ambiția, determinarea și constanța fac diferența. Și nu te compara cu nimeni altcineva decât cu tine însuți !